Μαρτυρίες για τα θαυμαστά γεγονότα που έγιναν μετά την οσιακή κοίμηση του στάρετς π.Ιουστίνου Pârvu
Αναδημοσιεύουμε από ρουμανικό ιστολόγιο Blog de Dogmatică Empirică, την
συγκλονιστική μαρτυρία της καθηγήτριας Marian Maricaru, για τα θαυμαστά
γεγονότα που ακολούθησαν μετά την οσιακή κοίμηση του Γέροντα π.Ιουστίνου
Pârvu στην Ιερά Μονή Petru Vodă της Μολδαβίας.
Ως γνωστόν ο μακαριστός γέροντας κοιμήθηκε την Κυριακή 16 Ιουνίου 2013 και τάφηκε την Πέμπτη 20 Ιουνίου 2013.
Σύμφωνα με την επώνυμη μαρτυρία, το σκήνωμα του Γέροντα δεν παρουσίασε νεκρική ακαμψία,όπως συμβαίνει και στους Αγιορείτες μοναχούς.Το δέρμα των χεριών του ήταν μαλακό,ακόμα και τέσσερις μέρες μετά την κοίμησή του και μια πρωτόγνωρη ευωδία έβγαινε από το, λείψανό του.Ακόμα και όσοι αρχικά ήταν δύσπιστοι στο γεγονός της μυροβλυσίας, είδαν κατά τον ασπασμό του σκηνώματος σταγόνες υγρού,που έβγαζε μια εξαίσια ευωδία να βγαίνουν από τα χέρια και στο μέτωπο του γέροντα.
Η όλη ατμόσφαιρα της κηδείας ήταν αναστάσιμη.Θύμιζε Πάσχα.Πουθενά δεν θύμιζε τίποτα την θλίψη του θανάτου.Τα δάκρυα των ανθρώπων ήταν δάκρυα χαράς και λύπης.Το ίδιο το σκήνωμα του Γέροντα,με την οσιακή μορφή σε έκανε να αισθάνεσαι την χαρά της Αναστάσεως,γεγονός που δεν ένιωσε,όπως γράφει η κ.Marian Maricaru σε καμία άλλη κηδεία.
Στα σχόλια στο παραπάνω άρθρο, που δημοσιεύτηκαν στο ίδιο ιστολόγιο,πολλοί άλλοι επιβεβαίωσαν τα γραφόμενα.
Άλλη πηγή αναφέρει και το εξής.Μετά την κοίμηση του Γέροντα και κατά την διάρκεια της νύχτας της Κυριακής 16 προς 17 Ιουνίου 2013 ,δάκρυα έβγαιναν από τα μάτια του Γέροντα. Η Μονή κάλεσε ομάδα ιατρών να διαπιστώσει και να ερμηνεύσει το γεγονός χωρίς όμως κανένας από αυτούς να μπορέσει να δώσει επιστημονική εξήγηση.
Τέλος από το ιστολόγιο ziartarguneamt αναδημοσιεύουμε και σχετικό ρεπορτάζ για την θεραπεία δαιμονιζομένης γυναίκας.
“Θαυμαστός ο Θεός εν τοις Αγίοις Αυτού.”
Την ευχή του Γέροντα να έχουμε.
πρωτοπρεσβύτερος Δημήτριος Αθανασίου.
MĂRTURIE: Trupul Preacuviosului Părinte Justin Pârvu încuviințează că am câștigat un sfânt în Ceruri
Nu cu multe ore în urmă a fost înmormântat trupul Preacuviosului Părinte Justin Pârvu (duhul său nu are cum să fie înmormântat, chiar de ar și voi dușmanii lui Hristos, însă ne va fi și mai aproape de dincolo). Întrucât tocmai m-am întors de la Mănăstirea Petru Vodă, simt ca pe o datorie a face următoarea scurtă mărturisire:
- trupul Părintelui, pielea, mîinile erau moi (nu avea rigor mortis) nici la aproape patru zile de la moarte – așa cum se spune că se întâmplă cu monahii din Sf. Mune Athos (deși Părintele nu era athonit);
- când i-am sărutat mâna, nu numai că nu mirosea a mort – nu a fost deloc astfel de miros de-a lungul acestor zile, deși a fost foarte cald – , ci mirosea frumos, ca o miresmă de mir pe care nu am mai întâlnit-o.
- și alte persoane au dat și pot da această mărturie. De fapt, oricine a fost acolo a constatat că nu miroasea deloc urât. Desigur, unii au simțit mirosul frumos, iar alții, care fuseseră chiar sceptici inițial, au văzut și broboane de mir izvorând din mâna și din zona capului Părintelui. Broboanele au fost șterse cu vată și păstrate de unii.
- întreaga atmosferă din aceste zile a fost pascală, fără umbră de întristare, ci numai bucurie, lumină, har. Iar lacrimile – acolo unde și atunci când au fost – au fost de bucurie harică. Niciun pic din atmosfera grea care este adesea la înmormântări, mai ales în preajma trupului celui mort. Niciun pic de teamă nu inspira trupul Părintelui (nici măcar copiilor), ci biruință asupra morții, bucurie, har, cuvioșie care te atrag ca un magnet și te molipsesc de Împărăția lui Dumnezeu. Acest lucru te făcea pur și simplu să te rogi la și nu pentru Părintele Justin.
În concluzie, Părintele Justin Pârvu chiar a adormit întru Domnul și a fost prohodit ca un Cuvios al lui Hristos. Fără să cădem în patetisme, spun ceva ce nu am mai simțit niciodată la alte înmormântări (și, din nou, ca și pentru cele mărturisite mai sus, sunt atâția care o spun – nu este, deci, mărturia mea subiectivă): atmosfera chiar era cea de la racla (și nu sicriul) unui sfânt rămas așa acolo de veacuri, așteptând a fi pentru puțin timp închisă din oarece nevoi, pentru a fi redeschisă mai apoi pentru totdeauna ca o vistierie duhovnicească de preț.
Să nu vă mirați de aceste cuvinte ca fiind potrivnice Sfintei Tradiții Ortodoxe, de vreme ce avem cazuri în creștinismul veacului de aur când credincioșii se certau pe trupul unui sfânt cuvios nu numai imediat după moarte, dar chiar și dinainte. La nevoie, se pot da exemplele exacte.
Cântăm, deci, „Veșnică pomenirea!”, dar în același timp, simțim în inimă izvorând și „Prea-cuvioase Părinte Justin de la Petru Vodă, roagă-te și pentru noi, păcătoșii!”.
Aceasta este ceea cea am simțit și simt și eu între foarte mulți alții. Nimic care să țină de vrednicia mea, ci doar de evidența covârșitoare și de datoria către Dumnezeu și aproapele: „Precum am auzit, așa am și văzut”. Scriu acestea și eu deoarece știu că unii s-au îndoit de mărturiile date zilele trecute de alții.
Prof. Marian Maricaru
Από την ηλεκτρονική διεύθυνση http://www.ziartarguneamt.ro αναδημοσιεύουμε το παρακάτω video που φαίνεται πως αντέδρασε μιά δαιμονιζομένη γυναίκα όταν την πλσίασαν στο σκήνωμα του σεβαστού Γέροντα./Σύμφωνα με το δημοσίευμα η γυναίκα τελικά θεραπεύτηκε.ΤΟ VIDEO περιέχει σκηνές μόνο για ενήλικες.
—————————————-
Dimineata pe la ora 3.00 dupa ce Parintele Iustin Parvu a fost scos din Biserica si a fost pus in Baldachinul din curtea Manastirii Petru Voda cand toti credinciosii i se inchinau, putem numi ca Parintele Iustin a facut o minune. O femeie a fost adusa in fata parintelui unde miraculos a fost vindecata doar prin simpla lui prezenta. Exorcismul este un act al Bisericii, prin care cere, in numele lui Iisus Hristos, ca o persoana sau un obiect sa fie aparat impotriva influentei diavolului si eliberat de sub stapanirea lui. Potrivit invataturii Bisericii, din cauza pacatului stramosesc, diavolul are o anumita stapanire asupra oamenilor. Prin lucrarea de rascumparare a lui Iisus Hristos, domnia diavolului a fost invinsa iar La Judecata de Apoi, domnia diavolului va fi franta in mod desavarsit si definitiv
πηγή
Ως γνωστόν ο μακαριστός γέροντας κοιμήθηκε την Κυριακή 16 Ιουνίου 2013 και τάφηκε την Πέμπτη 20 Ιουνίου 2013.
Σύμφωνα με την επώνυμη μαρτυρία, το σκήνωμα του Γέροντα δεν παρουσίασε νεκρική ακαμψία,όπως συμβαίνει και στους Αγιορείτες μοναχούς.Το δέρμα των χεριών του ήταν μαλακό,ακόμα και τέσσερις μέρες μετά την κοίμησή του και μια πρωτόγνωρη ευωδία έβγαινε από το, λείψανό του.Ακόμα και όσοι αρχικά ήταν δύσπιστοι στο γεγονός της μυροβλυσίας, είδαν κατά τον ασπασμό του σκηνώματος σταγόνες υγρού,που έβγαζε μια εξαίσια ευωδία να βγαίνουν από τα χέρια και στο μέτωπο του γέροντα.
Η όλη ατμόσφαιρα της κηδείας ήταν αναστάσιμη.Θύμιζε Πάσχα.Πουθενά δεν θύμιζε τίποτα την θλίψη του θανάτου.Τα δάκρυα των ανθρώπων ήταν δάκρυα χαράς και λύπης.Το ίδιο το σκήνωμα του Γέροντα,με την οσιακή μορφή σε έκανε να αισθάνεσαι την χαρά της Αναστάσεως,γεγονός που δεν ένιωσε,όπως γράφει η κ.Marian Maricaru σε καμία άλλη κηδεία.
Στα σχόλια στο παραπάνω άρθρο, που δημοσιεύτηκαν στο ίδιο ιστολόγιο,πολλοί άλλοι επιβεβαίωσαν τα γραφόμενα.
Άλλη πηγή αναφέρει και το εξής.Μετά την κοίμηση του Γέροντα και κατά την διάρκεια της νύχτας της Κυριακής 16 προς 17 Ιουνίου 2013 ,δάκρυα έβγαιναν από τα μάτια του Γέροντα. Η Μονή κάλεσε ομάδα ιατρών να διαπιστώσει και να ερμηνεύσει το γεγονός χωρίς όμως κανένας από αυτούς να μπορέσει να δώσει επιστημονική εξήγηση.
Τέλος από το ιστολόγιο ziartarguneamt αναδημοσιεύουμε και σχετικό ρεπορτάζ για την θεραπεία δαιμονιζομένης γυναίκας.
“Θαυμαστός ο Θεός εν τοις Αγίοις Αυτού.”
Την ευχή του Γέροντα να έχουμε.
πρωτοπρεσβύτερος Δημήτριος Αθανασίου.
MĂRTURIE: Trupul Preacuviosului Părinte Justin Pârvu încuviințează că am câștigat un sfânt în Ceruri
Nu cu multe ore în urmă a fost înmormântat trupul Preacuviosului Părinte Justin Pârvu (duhul său nu are cum să fie înmormântat, chiar de ar și voi dușmanii lui Hristos, însă ne va fi și mai aproape de dincolo). Întrucât tocmai m-am întors de la Mănăstirea Petru Vodă, simt ca pe o datorie a face următoarea scurtă mărturisire:
- trupul Părintelui, pielea, mîinile erau moi (nu avea rigor mortis) nici la aproape patru zile de la moarte – așa cum se spune că se întâmplă cu monahii din Sf. Mune Athos (deși Părintele nu era athonit);
- când i-am sărutat mâna, nu numai că nu mirosea a mort – nu a fost deloc astfel de miros de-a lungul acestor zile, deși a fost foarte cald – , ci mirosea frumos, ca o miresmă de mir pe care nu am mai întâlnit-o.
- și alte persoane au dat și pot da această mărturie. De fapt, oricine a fost acolo a constatat că nu miroasea deloc urât. Desigur, unii au simțit mirosul frumos, iar alții, care fuseseră chiar sceptici inițial, au văzut și broboane de mir izvorând din mâna și din zona capului Părintelui. Broboanele au fost șterse cu vată și păstrate de unii.
- întreaga atmosferă din aceste zile a fost pascală, fără umbră de întristare, ci numai bucurie, lumină, har. Iar lacrimile – acolo unde și atunci când au fost – au fost de bucurie harică. Niciun pic din atmosfera grea care este adesea la înmormântări, mai ales în preajma trupului celui mort. Niciun pic de teamă nu inspira trupul Părintelui (nici măcar copiilor), ci biruință asupra morții, bucurie, har, cuvioșie care te atrag ca un magnet și te molipsesc de Împărăția lui Dumnezeu. Acest lucru te făcea pur și simplu să te rogi la și nu pentru Părintele Justin.
În concluzie, Părintele Justin Pârvu chiar a adormit întru Domnul și a fost prohodit ca un Cuvios al lui Hristos. Fără să cădem în patetisme, spun ceva ce nu am mai simțit niciodată la alte înmormântări (și, din nou, ca și pentru cele mărturisite mai sus, sunt atâția care o spun – nu este, deci, mărturia mea subiectivă): atmosfera chiar era cea de la racla (și nu sicriul) unui sfânt rămas așa acolo de veacuri, așteptând a fi pentru puțin timp închisă din oarece nevoi, pentru a fi redeschisă mai apoi pentru totdeauna ca o vistierie duhovnicească de preț.
Să nu vă mirați de aceste cuvinte ca fiind potrivnice Sfintei Tradiții Ortodoxe, de vreme ce avem cazuri în creștinismul veacului de aur când credincioșii se certau pe trupul unui sfânt cuvios nu numai imediat după moarte, dar chiar și dinainte. La nevoie, se pot da exemplele exacte.
Cântăm, deci, „Veșnică pomenirea!”, dar în același timp, simțim în inimă izvorând și „Prea-cuvioase Părinte Justin de la Petru Vodă, roagă-te și pentru noi, păcătoșii!”.
Aceasta este ceea cea am simțit și simt și eu între foarte mulți alții. Nimic care să țină de vrednicia mea, ci doar de evidența covârșitoare și de datoria către Dumnezeu și aproapele: „Precum am auzit, așa am și văzut”. Scriu acestea și eu deoarece știu că unii s-au îndoit de mărturiile date zilele trecute de alții.
Prof. Marian Maricaru
Θεραπεία δαιμονιζομένης
Από την ηλεκτρονική διεύθυνση http://www.ziartarguneamt.ro αναδημοσιεύουμε το παρακάτω video που φαίνεται πως αντέδρασε μιά δαιμονιζομένη γυναίκα όταν την πλσίασαν στο σκήνωμα του σεβαστού Γέροντα./Σύμφωνα με το δημοσίευμα η γυναίκα τελικά θεραπεύτηκε.ΤΟ VIDEO περιέχει σκηνές μόνο για ενήλικες.
—————————————-
Dimineata pe la ora 3.00 dupa ce Parintele Iustin Parvu a fost scos din Biserica si a fost pus in Baldachinul din curtea Manastirii Petru Voda cand toti credinciosii i se inchinau, putem numi ca Parintele Iustin a facut o minune. O femeie a fost adusa in fata parintelui unde miraculos a fost vindecata doar prin simpla lui prezenta. Exorcismul este un act al Bisericii, prin care cere, in numele lui Iisus Hristos, ca o persoana sau un obiect sa fie aparat impotriva influentei diavolului si eliberat de sub stapanirea lui. Potrivit invataturii Bisericii, din cauza pacatului stramosesc, diavolul are o anumita stapanire asupra oamenilor. Prin lucrarea de rascumparare a lui Iisus Hristos, domnia diavolului a fost invinsa iar La Judecata de Apoi, domnia diavolului va fi franta in mod desavarsit si definitiv
πηγή
Δεν υπάρχουν σχόλια:
Δημοσίευση σχολίου